A fost odată o fată care trăia într-o căsuță sărăcăcioasă, împreună cu mama ei, care era deja bătrână. Fiindcă mama era slăbită, fata se străduia să aducă acasă tot ce putea și îi stătea în putere. Avea o inimă de aur, iar toți oamenii din sat o cunoșteau drept o fată modestă și bună.
Era o zi frumoasă și însorită, iar fata noastră a plecat în pădure să culeagă frăguțe. Era tocmai perioada în care creșteau cele mai gustoase frăguțe, iar fata își dorea să-i facă mamei o bucurie. Mergea pe poteca din pădure, se bucura de razele calde și de cântecul păsărilor și, pe drum, mai găsea câte o tufă cu frăguțe.
Și-a continuat plimbarea pe lângă lac, unde a zărit un tânăr pescar chipeș. „Bună ziua, frumoasă domnișoară. E tare frumos astăzi, nu-i așa?” a salutat-o pescarul.
„Bună ziua, da, este o zi frumoasă. Cum merge?” întrebă fata, apropiindu-se de baltă.
„Fiecare zi e diferită. Uneori vietățile acelea se ascund bine, dar astăzi, am reușit deja să prind trei păstrăvi. Iar dacă îmi spui numele tău, îți voi dărui unul dintre ei. Că m-ai întrebat cu mi-o mers ziua”, spuse pescarul și îi surâse fetei.
„Eu sunt Ilinca, mă bucur foarte mult să te cunosc”, îi întinse mâna, pe care flăcăul i-o sărută.
„Un nume frumos pentru o domnișoară frumoasă. Eu sunt Mișu”, spuse pescarul și chiar îi dărui Ilincăi un păstrăv proaspăt.
Ilinca plecă acasă bucuroasă și îi promise lui Mișu că se vor mai revedea. Dar, în timp ce mergea spre casă, s-a rătăcit în pădure și nu mai știa cum să găsească drumul. Începea deja să se însereze când Ilinca zări în depărtare o căsuță mică. Bătu la ușă, iar acolo îi deschise un moșneag.
„Bună seara, moșule. Iertați-mă, nu am vrut să vă deranjez, dar m-am rătăcit pe drum. Afară s-a lăsat întunericul, așa că am venit să vă rog dacă mă puteți primi peste noapte. Mâine voi porni din nou la drum și îmi voi găsi calea”, spuse politicos Ilinca.
„Bună seara, fată dragă. Haide, intră, te vei odihni, iar mâine te voi ajuta chiar eu să ajungi acasă”, zise moșneagul și o pofti pe Ilinca în căsuța lui, unde îi pregăti un ceai.
Moșneagul a stat de vorbă cu Ilinca până aproape de miezul nopții. Ilinca a aflat că acesta trăiește singur, de când i-a murit soția. Muncise din greu în pădure, iar acum își ducea bătrânețile liniștit: se mai plimba prin grădină, făcea treburile cele mai necesare și astfel îi treceau zilele. Ilincăi i s-a făcut milă de el, iar cei doi s-au înțeles ca, până va pleca, ea să aibă grijă de grădina lui, drept mulțumire.
Așa a fost și a doua zi. Ilinca s-a trezit dis-de-dimineață și a pornit îndată spre grădină, unde a smuls buruienile, a cosit iarba și a udat toate florile. La prânz, a pregătit peștele primit de la pescar, iar împreună cu moșneagul au luat masa.
„Cu adevărat, ești o fată tare iscusită. Dacă ai vrea, ai putea să mai rămâi câteva zile la mine să mă ajuți. Te voi răsplăti cum se cuvine”, i-a propus moșneagul.
Ilinca și-a spus că, la urma urmei, moșneagul e singur și ajutorul ei îi va fi de folos.
„Bine, voi rămâne trei zile, dar apoi trebuie să mă întorc acasă, la mama mea”, spuse Ilinca.
În aceste zile, Ilinca l-a ajutat să facă ordine în căsuță, să pregătească lemne pentru foc și să adune ierburi de leac pentru durerile de șale ale moșneagului. Trei zile au trecut ca apa, iar în cele din urmă a venit vremea să plece.
„Ai fost tare bună cu mine, Ilinca, și m-ai ajutat foarte mult. Eu, bătrân și bolnav, nu mai pot face prea multe. Ca răsplată pentru bunătatea ta, îți dăruiesc această hartă a pădurii, care te va ajuta să găsești cu ușurință drumul spre casă, și, pe deasupra, acest săculeț fermecat. În el vei avea mereu destui bani pentru orice vei avea nevoie”, spuse moșneagul, înmânându-i darul.
Ilinca îi mulțumi și porni spre casă. Și era și timpul, căci mama ei era deja îngrijorată. Ajunsă acasă, Ilinca i-a povestit totul, iar mama s-a bucurat nespus.
Ilinca și-a amintit de promisiunea făcută pescarului și s-a grăbit înapoi în pădure. A alergat spre balta unde îl întâlnise pe Mișu. Îi promisese că va veni și a doua zi. Din fericire, Mișu mergea acolo zilnic.
„Deja mă temeam că nu vei veni. S-a întâmplat ceva?” întrebă Mișu curios.
„Iartă-mă că te-am lăsat să aștepți. Pe drumul spre casă, am rătăcit și am ajuns la căsuța moșneagului și am rămas să-l ajut 3 zile, că era singur”, lămuri Ilinca.
De atunci, Ilinca și Mișu se vedeau în fiecare zi. Astfel, datorită unei zile cu adevărat hotărâtoare, Ilinca și-a găsit dragostea și s-a asigurat că familia ei nu va mai suferi niciodată de sărăcie sau de foame.
