În grădina verde plină nu doar de flori, ci și de tot felul de insecte, trăia un gândăcel mic pe nume Niky. Era un gândăcel mic cu aripi strălucitoare și cu corpul maroniu. În ciuda mărimii lui mici, avea vise mari și îi plăcea să descopere fiecare colțișor al grădinii în care trăia.
Era curios să afle ce se ascunde pe unde și ce taine și locuri ascunde grădina lui. Dar de pe pământ era greu să descopere colțișoarele tainice ale grădinii, tânjea să vadă totul de sus.
Într-o dimineață, Niky s-a hotărât să-și împlinească visul. A ieșit din căsuța lui mică și s-a îndreptat spre grădină. Se plimba printre firele verzi de iarbă, pe care străluceau picăturile din roua dimineții, când deodată a dat peste un fluturaș frumos, care zbura pe lângă flori. Niky admira aripile roz frumoase ale fluturașului și își dorea să poată zbura liber și înalt ca el. Avea și el aripi, dar nu reușea să zboare la o astfel de înălțime. Știa doar să se împingă umpic de pe pământ și să zboare la o înălțime mică.
„Bună, eu sunt Niky!” a strigat gândăcelul și a fluturat cu mânuța, către fluture cu lăbuțele lui mici.
„Bună, eu sunt Ela,” a răspuns fluturele și a aterizat elegant pe părăluță.
„Ce te aduce pe aici astăzi?” a întrebat Ela cu curiozitate gândăcelul.
Niky s-a gândit, ar vrea să exploreze grădina, dar de pe pământ nu e așa de ușor. „Vreau să văd toată grădina de sus, dar nu pot să zbor atât de sus ca tine,” a spus trist gândăcelul.
Fluturașul a zâmbit drăguț. „Și de ce nu te cațeri atunci pe vârful florii-soarelui celei mai mari? E cea mai înaltă floare din această grădină. De acolo o să ai cu siguranță o priveliște minunată!” îi dădu sfat Ela cu înțelepciune. Asta chiar nu îi trecuse prin cap lui Niky. E o idee grozavă! Niky se teme să se cațere în copaci, pentru că a mai căzut de pe ei de multe ori, și grădina tot nu o vedea cum trebuie, dar pe floarea-soarelui ar reuși cu siguranță să se cațere!
Gândăcelul era foarte bucuros de sfatul pe care i l-a dat Ela, și așa s-a îndreptat spre floarea-soarelui care se înălța. A fost o călătorie lungă și piciorușele lui Niky începeau să obosească, dar era hotărât. Hotărârea și razele vesele ale soarelui îl împingeau înainte. Pe drum și-a întâlnit prietenul, furnica vecină pe nume Andy, care ducea o bucățică de scrisoare la mușuroiul, care era lângă căsuța lui Niky.
„Bună Niky! Unde te duci? Ai nevoie de ajutor?” a întrebat Andy și și-a pus foaia lângă el. Gândăcelul a zâmbit și a spus: „Bună, încerc să ajung în vârful florii-soarelui, să pot vedea toată grădina,” i-a explicat furnicii Niky.
Și cum va continua această poveste? O să ajungă gândăcelul pe floarea-soarelui mult dorită și va vedea toată grădina? O să-l ajute prietenul lui, furnicuța pe nume Andy? Asta vom afla, dragi copii, în partea următoare despre gândăcelul Niky.
