A fost odată un cățeluș jucăuș pe nume Pufuleț. Era un cățeluș drăguț cu urechi mari și blana cafenie. Pufuleț era mic, dar foarte vesel și jucăuș. Îi plăcea să alerge după propria coadă și să-și facă familia fericită. Cel mai mult îi plăcea să alerge pe iarba din curte, pe care o și păzea cu credință.
Lui Pufuleț îi făcea bucurie să se joace de-a prinselea cu cel mai bun prieten al său, băiețelul Victor, sau să doarmă dulce în cușca lui sau în culcușul de lângă șemineu. Era însă un lucru care nu-i făcea deloc bucurie micuțului cățeluș, și acela era apa. Pufuleț se temea foarte tare de apă. De fiecare dată când trebuia să facă baie, tremura de frică și în lacuri nici măcar lăbuța nu și-o uda!
Într-o zi, când Victor a venit de la școală împreună cu părinții, ținea în mână o minge galbenă. Era o minge lucioasă și o surpriză pentru cățelușul lor. Pufuleț s-a bucurat enorm de ea. O ducea peste tot cu el, fie că era în casă, fie că era afară. Mingea și-o rostogolea, o împingea cu botul sau o prindea în gură, când Victor i-o arunca.
„Mergem la parc!” a strigat într-o dimineață de sâmbătă Victor, ținând în mână lesa și mingea galbenă preferată a lui Pufuleț. Cățelușului i s-au ridicat urechile și a început să sară de bucurie, abia aștepta să meargă la parc. Acolo sunt o grămadă de cățeluși, iarbă verde frumoasă și tot felul de mirosuri. Când a ajuns familia la parc, mama împreună cu Victor i-au dat jos lesa cățelușului și distracția a început! Mama a aruncat mingea sus în aer și cățelușul a alergat cât de repede a putut și a sărit în sus să o prindă. A prins-o cu botul și a alergat înapoi la Victor și la mama, dând din coadă de bucurie. Când însă Victor i-a aruncat mingea lui Pufuleț, aceasta a zburat atât de prost, încât a căzut direct în lacul murdar din parc. „Pleosc!” s-a auzit din lac. Victor și mama au strigat în zadar la cățeluș să lase mingea în pace, că ei i-o vor scoate, dar Pufuleț era deja în apă. Dar el se teme de apă! Dar nu putea să-și lase acolo jucăria lui preferată. Și uite-așa, cățelușul și-a învins frica! Pufuleț a prins mingea în gură și a înotat mândru spre țărm.
Mama și Victor se uitau uimiți la cățeluș, care tocmai încerca să scuture picăturile de apă de pe el. Pufuleț a primit pentru curajul lui nu doar laude, ci și o gustare delicioasă. Cățelușul chiar dacă se teme de apă, dar pentru nimic în lume nu și-ar fi lăsat jucăria lui preferată. Și astfel a devenit Pufuleț nu doar un cățeluș jucăuș, ci și curajos.
