Era sfârșitul lui octombrie și copilașii se pregăteau pentru sărbătoarea de Halloween în grădinițe și școli. Orașul era împodobit nu doar cu frunze colorate căzute, ci și cu dovleci sculptați sau decorațiuni înfricoșătoare ca niște fantome din cearceafuri sau pânze de păianjen.
Copiii trebuiau să se deghizeze în costume înfricoșătoare și apoi mergeau cu doamnele învățătoare și părinții pe stradă, unde adunau bomboane. Maia se bucura foarte mult de Halloween. S-a deghizat în dovleac și când a plecat pe străzi împreună cu colegii ei de clasă, au dat peste ceva neobișnuit.
Maia, care era deghizată în dovleac, mergea din casă în casă împreună cu prietena ei Lucia, care era vrăjitoare, și cu colegul de clasă Matias, care era deghizat în mumie. Copiii au bătut timid la ușa casei vechi, dar nimeni nu deschidea.
„Trick-or-treat de Halloween, am venit să cerem bomboane!” au strigat copilașii timid. Ceva a foșnit în spatele ușii și ușa s-a deschis încet. Maia, Matias și Lucia s-au uitat încet înăuntru, dar nu vedeau nimic. În casă era întuneric.
„Probabil nu e nimeni acasă,” strigă Lucia timid și se dădu înapoi. „Ar trebui să mergem mai departe,” spuse Maia cu grijă. Matias era însă curajos. „Ușa s-a deschis, poate ne așteaptă dulciuri înăuntru, hai să ne uităm înăuntru,” îi încuraja băiețelul.
Copiii se uitară timid înăuntru și strângeau în mâini găletușele pline cu dulciuri. Casa veche scotea sunete ciudate. Peste tot în jur erau pânze de păianjen și mucegai. Și de la etaj venea un aer rece ciudat, ceva neobișnuit, pe care copiii nu știau să-l descrie în cuvinte. Copiii s-au dus încet pe coridor în camera de zi, unde au văzut un fotoliu bătrân și ciudat. Fotoliul a început să se întoarcă încet. „Ajutor!” au strigat copiii și au fugit cât îi țineau picioarele! În fața casei au dat peste doamna învățătoare, care se uita surprinsă la elevii ei înspăimântați.
„Cineva e în casa aia!” strigau copiii speriați și arătau spre casa bântuită. „Halloween Fericit!” a strigat râzând directorul școlii, care ieșise din casă deghizat într-un bătrân înfricoșător cu negi. Copiii nu-și credeau ochilor. De mult timp nu mai fusese nimic să-i sperie așa tare de Halloween. Și așa au continuat cu toții împreună să adune dulciuri, iar copiii n-au uitat niciodată cum i-a speriat directorul. Știau însă că casa aceea ascundea ceva ciudat, simțeau ceva foarte special acolo dar preferă să nu dezvăluie misterul. Nu doar măștile lor, ci și distracția adevărată de Halloween și căutarea dulciurilor au fost într-adevăr înfricoșătoare anul acesta.
