Veronica și Victor sunt frați care trăiesc într-un orășel pierdut printre munți. Orașul este înconjurat de copaci, care tocmai toamna își arată haina lor frumos colorată. Era cu puțin timp înainte de sfârșitul lunii octombrie și pe strada unde crescuseră copiii urma să se sărbătorească Halloween-ul.
Asta însemna că toți, copii, tineri și bătrâni, trebuiau să se deghizeze cu măști înfricoșătoare. După ce s-au terminat sărbătorile și trick-or-treat-ul pentru bomboane pe la case, toate familiile au mers împreună să aprindă lumânări la cimitir pentru cei care nu mai erau printre noi.
Era o tradiție pe care orașul o avea întotdeauna. Și pentru că sărbătoarea de Halloween era aproape, Veronica și Victor s-au grăbit cu ochii plini de nerăbdare la magazinul de costume. Nu reușiseră să-și facă nimic acasă, de fapt nici nu prea le venea să facă. Vroiau să aibă cea mai frumoasă mască dintre toți!
Se înserase, strada era plină de decorațiuni înfricoșătoare și copilașii în costumele lor alergau veseli pe străzi. Pentru că Victor și Veronica nu apucaseră încă să-și aleagă măștile, s-au grăbit să meargă la magazinul de închiriat produse împreună cu părinții. Au mers pe străzi, sub picioarele lor foșnind doar frunzele căzute, până au ajuns la primul magazin. Era însă închis. Chiar și magazinul cu măști era închis astăzi.
„Astăzi nu o să cumpărăm nimic, se pare,” a spus trist Veronica și și-a îndepărtat căciulița de pe păr. Mama a încurajat-o însă. „Știu încă un magazin de închiriat costume. Îl are un vechi prieten de-al nostru, domnul Albert. Să ne uităm și pe acolo,” le-a zâmbit mama copiilor triști. Și astfel au mers, până au ajuns la o mică prăvălie ascunsă într-o străduță de la marginea pieții. Au observat rândul de măști din vitrină, care arătau cu adevărat înfricoșător. Fiecare mască arăta altfel, copiii au găsit acolo măști cu înfricoșătorul Hulk verde, o vrăjitoare, sau chiar o mască care arăta ca un vampir adevărat. Nu lipseau nici măștile amuzante și vesele, ca de exemplu dovleacul portocaliu vesel sau unicornul roz sau robotul.
De după tejghea, proprietarul, domnul Albert, le zâmbea drăguț clienților săi, privind cum priveau cu uimire fiecare mască. „Pe toate le-am făcut eu singur,” zâmbi domnul Albert. Copiii admirau cu uimire fiecare creație a lui. „Aveți nevoie de ajutor?” întrebă el, când Victor își puse masca de vampir și Veronica masca în formă de dovleac. Arătau amuzant, dar nu asta căutau.
„Am vrea o mască super tare. Ceva care să ni se potrivească,” explică tata proprietarului cu un zâmbet. „Hmm,” se gândi domnul Albert, „ceva ar trebui să am totuși aici pentru voi.” Ceva care să vi se potrivească,” spuse și conduse familia în partea din spate a micii prăvălii.
„Ție știu că îți plac prințesele. Și de aceea vei fi această prințesă,” îi dădu Veronicăi rochia roz și masca. Veronica se uita uimită la bătrânul domn, cum de știa ce prințesă îi place.
„Iar tu, Victore, ție îți plac monștrii, și de aceea am ales pentru tine masca aceasta. Veți fi ca Frumoasa și Bestia,” zâmbi domnul Albert și îi dădu băiețelului masca să se deghizeze. „Iar pentru voi, dragi părinți, am ceva special,” le zâmbi proprietarul magazinului de costume și le întinse niște măști. Mama era deghizată într-o doctoriță înfricoșătoare, iar tatăl se îmbrăcase ca pirat. Și chiar le venea de minune. Mama era într-adevăr doctoriță, iar tata adora poveștile cu pirați de când era băiețel.
Copiii doar se uitau uimiți cum domnul Albert ghicise totul. „Dar cum ați știut toate astea?” întrebară copiii. „E o mică vrăjitorie de-a mea. Întotdeauna de Halloween știu ce mască să dau cui, noi știm totul,” le-a făcut cu ochiul domnul Albert și le-a zâmbit părinților. Când s-au dus acasă seara, sărbătoarea era deja în toi. Copiii tot nu credeau cum domnul Albert ghicise toate măștile. Păi, probabil se ascunde ceva magic în asta. Cine știe dacă i-au spus părinții, depinde doar de noi dacă credem în vrăji sau nu.
Și așa familia a luat parte la trick-or-treat de Halloween, la strânsul de bomboane și la sărbătoarea cu vecinii. Deși copilașii nu au câștigat premiul pentru cea mai frumoasă mască, știau că tocmai masca i-a ales pe ei, chiar dacă nu știau cum. Și la sfârșitul sărbătorii, familia și-a amintit cu respect de cei care nu mai sunt printre noi, și au aprins toate lumânările frumoase, care au luminat orașul ca niciodată înainte.
