Cu mulți ani în urmă trăia un împărat care se îngrijea prea mult de înfățișarea sa. Îi plăcea să poarte cele mai luxoase costume și să se plimbe prin regatul său. Pentru fiecare oră din zi avea un palton nou și des se lăuda cu îmbrăcămintea sa.
Nu se îngrijea prea mult de regat și oamenii nu erau mulțumiți de împăratul lor. Într-o zi au venit în oraș doi escroci și au mințit că sunt țesători. Le spuneau oamenilor că știu să facă cea mai fină pânză pe care și-au putut-o imagina vreodată.
Spuneau că pânza este fermecată și că o pot vedea doar cei deștepți. Hainele erau atât de ciudate, încât niciun om obișnuit nu le putea vedea. Oamenii din oraș au fost uimiți și surprinși de cuvintele țesătorilor.
Curând împăratul a auzit despre țesători și i-a invitat la castelul său.
„Dacă aș fi îmbrăcat în acest costum țesut cu pânza fermecată, aș putea recunoaște care oameni din împărăția mea nu sunt în locul lor de drept, pentru că aș putea deosebi pe cei înțelepți de cei proști. Trebuie să îmi țeseți această pânză fără întârziere,” spuse Împăratul.
Țesătorii au cerut aur și cea mai fină mătase și cea mai prețioasă pânză de aur. Împăratul le-a dat tot ce cereau și le-a spus să înceapă să țeasă hainele imediat.
Împăratul își dorea să îmbrace costumul nou la parada anuală măreață, la care toți oamenii din oraș se adunau să privească cum trece împăratul pe lângă ei.
Escrocii se prefăceau că lucrează cu sârguință și au cumpărat câteva lumânări care ardeau toată noaptea, pentru ca toți să creadă că muncesc neobosit la noul costum al împăratului.
Oamenii au căzut în capcana lor și i-au lăudat pe țesători. Înșelătorii toată ziua nu făceau altceva decât să râdă de prostia împăratului.
În curând împăratul voi să-și vadă noul costum, dar țesătorii îi spuseră că încă nu era gata să fie văzut. Împăratului își pierdu răbdarea și se hotărî să-și trimită bătrânul ministru să-i spioneze pe țesători.
Bătrânul ministru descoperi cu surprindere că țesătorii nu țeseau deloc niciun fel de haine! Țesătorii îi arătau către războaiele de țesut goale și îi spuneau ce culori și desene vor avea hainele, dar el nu vedea nimic.
Bătrânul ministru se temea că nu se va mai potrivi în funcția de ministru și nu voia ca împăratul să afle despre aceasta. S-a întors la împărat și i-a spus că noul său costum este foarte frumos și colorat.
Împăratul fu mulțumit și îi numi pe escroci noii țesători ai curții împărătești. Escrocii râseră de prostia împăratului, pentru că nu știa că l-au înșelat.
Sosise ziua paradei și țesătorii îi aduseră împăratului costumul nevăzut. Împăratul se înspăimântă, pentru că nu vedea nimic deloc.
Țesătorii i-au îmbrăcat mantia și pantalonii nevăzuți. Împăratul nu voia să se afle că nici el nu era potrivit funcției sale. Se temea de ce ar spune oamenii.
Se prefăcu că poartă acest costum nevăzut și le spuse țesătorilor că noul costum este foarte frumos și colorat, dar în realitate nu avea nici haină, nici pantaloni.
Ajutoarele împăratului, care trebuiau să poarte trena, au întins mâinile spre pământ și sau prefăcut că ridică trena și țin ceva în mâini. Nu voiau ca oamenii să știe că nu văd nimic.
Împăratul mergea în procesiune sub un baldachin frumos și toți au început să râdă de el. „Împăratul nu poartă nimic pe el,” strigau oamenii.
Împăratul regreta că s-a lăsat păcălit, și oamenii aveau dreptate, dar nu putea face nimic. A continuat să meargă în procesiune și ajutoarele au continuat să meargă și să poarte trena care nu exista.
