A fost odată o fermă, unde, împreună cu fermierul, trăiau o mulțime de animăluțe. Acolo ați fi găsit văcuțe vesele, care în fiecare zi stăteau la soare și mâncau iarbă, găinușe zburdalnice, cai falnici și purceluși veseli și rozalii. Printre purceluși era și un purceluș mic pe nume Guiț.
Purcelușului mic îi plăcea să se încălzească la soare și să păzească ferma împreună cu curajosul câine mare Max. Știa că nu e câine, dar îi plăcea să-l atenționeze pe Max, când zărea în depărtare vreo primejdie. Ceilalți purceluși doar se tăvăleau în noroi, dar Guiț era hotărât să apere ferma. Totuși, purcelușul se temea de apă. Îi plăcea noroiul, în care se scălda cu plăcere, dar apa cu siguranță nu era prietena lui.
Într-o zi însorită, când Guiț se încălzea la soare, observă ceva în depărtare. Era un iepuraș mic, care sălta spre ferma lor. „Stai puțin, iepurașul ăsta fuge de ceva!” se gândi Guiț și se duse mai aproape de gard. Observă cum din pădurea deasă ieșea un lup, care urmărea iepurașul mic.
„Lup! Vine lupul încoace!” strigă purcelușul și, cât de repede putea, alergă la Max, care tocmai dormea pe veranda casei. Curajosul Max se sculă și, lătrând și mârâind, alergă spre lup ca să-l alunge.
Între timp, micuțul Guiț auzi zgomote venind dinspre iazul fermei. „Ajutor!” se auzea printre plescăitul apei. Guiț n-a ezitat și alergă să ajute. Sigur era iepurașul! Marele Max avea de lucru cu lupul, așa că Guiț trebuia să aibă grijă de iepuraș.
Purcelușul se făcu curajos și păși în lac. Mai întâi i-a întins iepurașului o bucată de lemn și l-a tras spre mal, dar iepurașul alunecă și căzu din nou în apă. Apoi Guiț încercă să-i arunce o frânghie, dar și aceasta se rupse. Nu mai avea de ales. Intră în lac și înotă spre iepuraș. Acesta se urcă pe spinarea lui, iar purcelușul curajos îl duse în siguranță la mal.
„Mulțumesc că m-ai salvat!” spuse iepurașul, scuturându-și blănița udă.
„Ți-ai învins frica!” spuse câinele Max, care reușise să alunge lupul adânc în pădure.
„Tu ai avut destule griji cu lupul și cineva trebuia să-l ajute și pe iepuraș,” răspunse Guiț. Chiar dacă se temea de apă, salvarea fermei era mai importantă.
Și așa, la fermă s-a adăugat un nou membru – micul iepuraș – iar Guiț, din ziua aceea, nu se mai temea de apă și a continuat să protejeze ferma împreună cu Max.
