A fost odată un șoricel drăguț pe nume Mimi. Acest șoricel mic și căprui locuia în perete, unde avea căsuța lui mică, adăpostul lui de lumea din afară. În căsuța unde trăia, pe lângă familie mai locuia și un pisoi neliniștit pe nume Tom. Pisoiul cenușiu își petrecea zilele nu doar jucându-se, ci și vânând-l pe micuțul Mimi.
Micuțul șoricel însă reușea mereu să-i scape. Astfel, zilele lor se scurgeau într-o neîncetată urmărire. Mimi trăia într-o teamă continuă, dar datorită mărimii sale găsea întotdeauna un adăpost bun să se ascundă de Tom.
Era o seară ploioasă și Mimi tocmai se culca în pătuțul din conservă. Se acoperise cu o cârpă de pânză și aproape că închidea ochii, când deodată auzi un mieunat tare. „Sigur încearcă din nou Tom să mă momească și vrea să mă mănânce!” se gândi șoricelul și încearcă din nou să adoarmă. Mieunatul însă nu înceta, iar Mimi nu putea să doarmă. Deschise ușa căsuței și aruncă o privire afară.
În fața șemineului zăcea Tom, plângând de durere și ținându-și lăbuța. Mimi se temea, dar păși cu grijă către pisică. Lângă șemineu era lemnul depozitat, iar pe jos se găseau tot felul de așchii mici. Și tocmai acolo se zvârcolea de durere dușmanul său, motanul Tom. Mimi i-a observat lăbuța umflată, iar în ea era înfiptă o așchie.
„Stai, te ajut eu!” strigă timid, dar hotărât, șoricelul. Tom mieună nesigur, dar lăbuța îl durea foarte tare și nu avea de ales. Mimi ezită puțin, apoi, cu lăbuțele sale mici, scoase așchia înțepată.
„De ce mă ajuți?” întrebă Tom și îl privi neîncrezător.
„Pentru că trebuie să ne ajutăm unii pe alții. Trăim aici împreună, nu-i așa? Uite, cred că ți-a rămas o așchie înfiptă din lemnul acela,” răspunse Mimi și arătă spre lemnul de lângă șemineu. Avea dreptate: acolo, Tom nu observase așchia.
„Mulțumesc că m-ai salvat!” spuse Tom, când durerea se potoli încetișor. Mimi zâmbi drăguț, iar Tom îi răspunse cu același zâmbet. La urma urmei, nu era chiar atât de înfricoșător pe cât își închipuise mereu Mimi.
Din ziua aceea, au devenit prieteni. Tom lăsa întotdeauna bucățele de brânză în fața căsuței lui Mimi, iar Mimi îl ajuta ori de câte ori își pierdea jucăriile prin casă. Astfel, între ei s-a născut o prietenie neașteptată: între prădător și pradă, Tom și Mimi au devenit cei mai buni prieteni.
