Pe lângă un mic orășel de poveste trecea un drum. Pe el circulau mașini mici și mari. Unele camioane distribuiau mărfuri, iar alte mașini mai mici transportau oameni la muncă. În acest oraș de poveste, oamenii și mașinile erau prieteni. Se ajutau reciproc.
Mașinile transportau oamenii unde aveau nevoie, iar oamenii aveau grijă de mașini. Le spălau, le alimentau cu benzină și le reparau. În schimb, mașinile încercau să respecte regulile de circulație. Era cel mai fericit oraș. Până când în oraș a ajuns mașinuța pe nume Furtunosul.
Într-o dimineață, când soarele abia răsărea, cineva a trecut rapid prin orașul de poveste. A făcut acest lucru de mai multe ori. Astfel a perturbat liniștea și tăcerea dimineții în acest oraș. Această mașină făcea zgomot, era murdară și lăsa noroi peste tot, claxona tare și făcea derapaje. Nu respecta deloc regulile de circulație.
În oraș, toți au început să se trezească. Oamenii se uitau pe ferestre și mașinile își deschideau garajele pentru a vedea ce se întâmplă. Mașinile de poliție nu au stat pe gânduri și au pornit rapid în urmărirea noii mașini, care distrugea tot ce putea. Când se apropiau de mașină, sirenele lor se auzeau de la distanță. Noua mașină însă nu le băga în seamă. Ba chiar striga înapoi: „Ce-i, nu vă place ceva? Veniți să mă arestați? Nu o să reușiți. Eu sunt Furtunosul. Mașina pe care nimeni nu o poate opri! Și care face ce vrea.“
Mașinile de poliție au accelerat și au încercat să-l înconjoare pe Furtunosul. Dar când a văzut că mașinile nu se tem de el, a pornit imediat în direcția opusă. Și a început urmărirea. Furtunosul trecea prin oraș și răsturna tomberoane, urca pe trotuar și scârțâia frânele în curbe. Mașinile de poliție încercau cât mai repede să-l oprească. Toți din oraș se fereau și se ascundeau în casele lor.
Dar apoi s-a întâmplat ceva ce nimeni din oraș nu va uita niciodată. Când Furtunosul a luat o curbă rapid, a derapat și nu a reușit să mențină direcția. Se învârtea în toate direcțiile. Apoi s-a răsturnat pe capotă și a continuat să alunece pe acoperișul său mult timp pe drum. Când acoperișul său de tablă s-a frecat de drum, au început să sară scântei în jurul lui și în momentul acela a început să ardă. În acel moment, mașinile de poliție l-au ajuns din urmă. Au chemat imediat pompierii. S-au adunat și oamenii în jur. Pompierii au stins flăcările și oamenii aduceau apă. Aproape tot orașul îl salva pe Furtunosul. Apoi, mașinile de tractare l-au dus la atelierul de reparații.
Oamenii l-au reparat pe Furtunosul timp de câteva zile și au încercat să-l ajute. După câteva zile, Furtunosul s-a trezit. Când a aflat tot ce au făcut toți pentru el și că nu l-au lăsat să ardă și, pe deasupra, l-au reparat, a fost surprins. Dar mai ales, i-a fost rușine. A întrebat așa încet: „De ce nu m-ați lăsat și nu m-ați dus la fier vechi? La urma urmei, v-am perturbat liniștea. Și nu v-am ascultat.” Mecanicul auto, care îl avea în garajul său, s-a uitat la el și a spus: „Am vrut să-ți dăm o nouă șansă. Niciodată nu este prea târziu să te îndrepți și să devii o mașină bună. Și pentru neascultarea ta vei suporta consecințele. Ți-ai stricat foarte multe componente mergând așa haotic, așa că nu vei mai putea merge niciodată atât de repede. Și pe alocuri ai și câte o zgârietură pe capotă.”
Furtunosul doar a zâmbit. Nu-i păsa. Știa că din cauza aroganței sale ar fi putut sfârși și mai rău. Până în ziua de azi, Furtunosul locuiește în acest oraș. Conduce conform regulilor și le arată copiilor neascultători cicatricile de pe capotă, povestindu-le cât de rău a fost, dar cum s-a îndreptat.
