Când vine toamna, adesea bate vântul afară. Vântul încearcă să ajute copacii să-și piardă cât mai multe frunze. Și astfel suflă și suflă în toate direcțiile. Un astfel de vânt este cel mai bun pentru a înălța zmeul. De aceea, într-un mic oraș, copiii au decis să organizeze festivalul zmeilor. Toți copiii trebuiau să vină după școală pe o pajiște mare, unde își vor înălța zmeiele. Dar încă nu știau cine va veni la ei pe pajiște.
Se apropia acea zi mare. Toți copiii nu mai aveau răbdare. Zile întregi, acasă, fabricau cu grijă zmeie în formă de dragoni. Legau și lipeau bețișoare, foloseau cele mai frumoase culori și legau de ele cele mai lungi sfori. Când a venit după-amiaza, copiii s-au adunat pe pajiște și au început, cu ajutorul părinților, să-și lanseze dragonii.
Vântul voia să-i ajute, așa că sufla în toate direcțiile. Ridica dragonii în cele mai înalte locuri și îi ținea sus cât mai mult timp. Copiii țipau de bucurie. Alergau pe pajiște, țineau strâns sforile în mâini și erau extrem de fericiți de cum dragonii lor zburau pe cer. Era pur și simplu minunat.
Când festivalul de zmeie era deja în plină desfășurare, ceva a apărut pe cer. Din când în când, ceva trecea rapid. Se strecura printre sforile întinse ale zmeilor. Copiii au început să se uite în jur și să se întrebe ce este. Dar nimeni nu și-a dat seama. Până când, dintr-o dată, a început să zboare mai des și mai repede printre zmeie. Acel ceva s-a încurcat în sfori, a doborât aproape toate zmeiele și apoi a căzut la pământ.
Toți copiii și părinții au alergat la grămada de zmeie încurcate pe pământ. „Uitați-vă ce este acolo dedesubt! Nu, nu vă uitați! Copii, mergeți mai departe de acolo!” se auzea din toate părțile.
Grămada se mișca și se încurca și mai mult în ea însăși, până când deodată, printre acea învălmășeală de sfori, bețe și culori diferite, a apărut un mic botic. Toți au sărit înapoi. După un timp, din grămadă s-a dezgropat un mic zmeu. Se uita la toți și nu înțelegea de ce se miră.
„Bună, eu sunt zmeul Năzdrăvan. Am auzit cum toți se pregăteau de festival și am vrut să vin și eu să mă uit și să zbor. Dar nu știam că vor fi zmei făcuți din hârtie. Eu am crezut că aici vor zbura zmeii adevărați. Nu vă supărați că v-am stricat totul și m-am încurcat în zmeiele voastre,” explica trist micul zmeu.
La început, părinții priveau neîncrezători la mica creatură. Copiii însă erau încântați. Nu le păsa deloc că aveau zmeiele stricate; erau fericiți că au întâlnit unul adevărat. Năzdrăvanul drăcușor le-a explicat că locuiește aproape, în pădure, într-o peșteră. Nimeni nu-l putea vedea vreodată, pentru că zbura doar noaptea și în liniște. Era adesea singur și se temea de oameni. Dar când a auzit despre festivalul zmeilor, s-a gândit că va întâlni alți dragoni. La început a fost trist că este cu adevărat singurul zmeu. Dar apoi a descoperit că, de fapt, nu este singur. S-a împrietenit cu copiii și cu părinții lor.
Nu numai că apoi ajuta copiii și îi însoțea la școală, dar și când era o altă competiție de zmeie, zbura fericit printre zmeiele de hârtie și încerca să le țină pe cer cât mai mult timp.
