A fost odată un om și soția lui, care aveau împreună doi copii minunați. Pe fiul lor Tom și pe fiica lor Anca. Trăiau modest într-o căsuță mică la marginea orașului dar, chiar dacă nu aveau prea multe, se bucurau din suflet de copiii lor.
Anca era o fetiță frumoasă și blândă, cu o voce minunată. Tom era, la rândul său, foarte iscusit și priceput, așa cum era și tatăl său. Totul mergea bine, până în ziua în care tatăl lor și-a pierdut slujba la fabrică.
Cu inima grea se întorcea acasă la familia sa, dar știa că nu le putea ascunde adevărul. Cel mai mult îl durea însă că acest lucru s-a întâmplat, chiar cu câteva zile înainte de Ajunul Crăciunului. Tatăl voia să le ofere copiilor Tom și Anca un Crăciun frumos, să împodobească casa și să cumpere multe bunătăți de care să se bucure, însă anul acesta nu va putea face acest lucru. Seara, când copiii s-au culcat, s-a așezat la masa din bucătărie și i-a spus soției: „Trebuie să-ți povestesc despre necazul meu de astăzi.” La fabrică s-au făcut concedieri și eu am rămas fără serviciu.”
Femeia și-a îmbrățișat bărbatul și l-a încurajat: „Vom reuși să trecem peste toate. Poate că îți vei găsi curând o slujbă nouă. Cu siguranță se va găsi ceva de lucru în oraș.”
„Îmi pare rău pentru Tom și Anca. Am vrut să le ofer un Crăciun frumos”, spuse cu tristețe bărbatul. „Tom și Anca sunt copiii buni și înțelepți. Cu siguranță vor înțelege”, spuse femeia. Însă Anca și Tom îi ascultau pe părinți de după ușă, iar Anca îi zise lui Tom: „Trebuie să ne gândim la ceva, ca să fie mama și tata fericiți.”
„Îți amintești cum ne povestea tata că odinioară mergea, cu bunicii cu sania în Ajunul Crăciunului și cântau colinde?” întrebă gânditor Tom, iar Anca aprobă din cap. „Ce-ar fi dacă am încerca să facem o sanie?” a propus Tom. „Este o idee minunată!”
Așa că cei mici au început să pună la cale un plan. Tom și Anca au mers chiar a doua zi în pădure, ca să strângă lemnele necesare. Pe drum au întâlnit câteva animăluțe, care i-au ajutat cu adunatul lemnului, iar pe măsură ce zilele treceau, sania era aproape gata. În cămara lor au găsit chiar și câțiva clopoței, cu care s-au gândit să împodobească sania.
Era Ajunul Crăciunului, iar Anca și Tom duceau sania acoperită în curtea din fața casei. Au înhămat sania la calul lor și apoi și-au chemat părinții, care erau curioși, dar totodată îngrijorați, ce surpriză le pregătiseră copiii de data aceasta. Amândoi însă au rămas surprinși când au zărit sania. Mamă a alergat în bucătărie după câteva cești de ciocolată caldă și ceva prăjituri, iar tatăl a privit sania de aproape.
„Ați făcut o treabă minunată, copii”, i-a lăudat tatăl zâmbind. „Mergem la plimbare, tati?”, au întrebat copiii nerăbdători, când mama a apărut lângă ei cu ciocolata fierbinte. „Desigur că da”, a răspuns ea, iar apoi toată familia s-a așezat în sania mare. În acea seară, au cântat colinde, s-au bucurat împreună și, chiar dacă nu aveau prea multe, atunci erau cea mai fericită familie din lume.
