Începea școala. Și astfel sa terminat nu doar vacanța de vară însorită și plină de distracție, ci și vremurile de grădiniță ale micuței Vilma. Vilma era o fetiță veselă și curajoasă, dar de școală îi era frică. Fetița cu părul castaniu era tristă că a terminat grădinița. Avea acolo multe prietene și în fiecare zi era distracție.
Ziua de azi însă era diferită. Era începutul lunii septembrie și micuța Vilma nu se pregătea să meargă la grădiniță, ci la școală. Era prima ei zi la școală. Deși fetița se mai și bucura să meargă la școală, îi era frică pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Era dis-de-dimineață. Pe Vilma a trezit-o mami și i-a pregătit micul dejun. I-a pregătit mâncarea ei preferată, clătite cu ciocolată și afine, pentru că azi o așteaptă o zi specială. Vilma s-a ridicat, și-a spălat dinții și fața, s-a pieptănat și împreună cu mami au ales cea mai frumoasă rochie din dulap. Și-a pus pe ea o rochie albă frumoasă cu floricelе galbene. Apoi au luat micul dejun împreună, au luat buchetul pentru doamna învățătoare, ghiozdanul și au plecat la școală.
„Te bucuri pentru prima ta zi de școală?” o întreabă mama cu curiozitate în drumul spre școală.
Vilma dădu din cap și zâmbi timid, știa că îi era frică. Se bucura, dar mai mult îi era frică de ce o aștepta la școală. Mama sa se bucura de prima ei zi și micuța Vilma nu voia să o dezamăgească.
Când au ajuns la școală și au găsit clasa în care este înscrisă Vilma, Și au fost surprinse de ceea ce au văzut. Ochii albaștri ai Vilmei erau plini de entuziasm.
„Ce clasă frumoasă!” a spus fetița mamei, ascunzându-se în spatele unui zâmbet timid. Întreaga clasă era împodobită cu flori, desenuri cu litere și cifre.
Când au intrat înăuntru, doamna învățătoare le-a întâmpinat cu un zâmbet căldos.
„Bună, Vilma! Eu sunt doamna învățătoare și anul acesta vei fi la mine în clasă. Bine ai venit în clasa ta, unde vom învăța împreună,” a spus veselă.
Vilma era rușinată, dar s-a prezentat frumos doamnei învățătoare și i-a oferit buchetul, pe care îl pregătise pentru ea. Și-a luat rămas bun de la mămică, care avea să vină să o ia mai târziu, iar doamna învățătoare i-a spus să se așeze într-o bancă liberă.
Vilma se uita cum ceilalți copii stăteau de vorbă în bănci sau se jucau pe covor cu cuburile. Ea nu cunoștea pe nimeni acolo. Prietenele de la grădiniță erau la alte școli. Doamna învățătoare i-a așezat apoi pe toți copiii în bănci, s-a prezentat și le-a povestit despre cum vor decurge zilele lor la școală. Apoi doamna învățătoare le-a arătat întreaga clasă. Le-a arătat unde sunt jucăriile, locurile pentru gustare și cărțile interesante. „Puteți să vă jucați în pauză cu orice vreți!” le-a spus zâmbind doamna învățătoare, arătând spre jucării și cărți.
Apoi le-a dat copiilor timp să se joace. Să se joace împreună și să se cunoască puțin. Vilma însă era timidă. Stătea tăcută într-un colțișor și îi privea pe copii cum se jucau împreună. Și cum o să continue prima zi de școală a Vilmei? Oare își va găsi prieteni în clasă? Asta, dragii mei copii, vom afla în partea următoare.
