Era o dimineață rece de decembrie, iar școala se apropia încet de sfârșitul anului. Mai erau doar câteva zile până la vacanță, iar clasele se transformau deja în peisaje magice de Crăciun. Peste tot se vedeau desene cu sclipici, decorațiuni colorate și brăduți frumos împodobiți.
În clasa a IV-a B era o zi specială. Copiii nu aduseseră ornamente de acasă, pentru că urmau să-și facă singuri toate decorațiunile cu care să împodobească bradul clasei.
Doamna învățătoare le-a anunțat cu entuziasm:
— Astăzi trebuie să ne transformăm sala într-un peisaj de Crăciun! Fiecare dintre voi va face o decorațiune, iar apoi o vom agăța în bradul nostru!
Spunând acestea, le-a împărțit hârtii colorate și lucioase, panglici roșii și verzi, abțibilduri cu motive de Crăciun, markere și lipici. Mesele au fost așezate în cerc, iar în fundal răsunau colinde vesele. Ochii copiilor străluceau de bucurie.
— Asta e o idee minunată! a exclamat nerăbdătoare Mara, pregătindu-și creioanele colorate.
— Fiecare va face ceva special: o stea, un brad, un ren sau un cadou! Depinde doar de voi. Haideți la treabă! a adăugat doamna învățătoare, zâmbind.
Mara s-a apucat imediat să facă un brăduț, pentru că acela era simbolul ei preferat de Crăciun. A desenat conturul pe o foaie verde, l-a decupat cu grijă, apoi l-a împodobit cu globulețe roșii și abțibilduri strălucitoare. Prietena ei, Elena, lucra la o podoabă în formă de cadou: desenase un pătrat colorat și i-a lipit deasupra o fundiță roșie.
Doar Darius stătea pe scaunul lui fără chef, învârtindu-se nerăbdător și privind hârtiile din față. Între timp, doamna învățătoare a așezat bradul în mijlocul clasei, pregătit să fie împodobit.
— Nu știu ce să fac… spuse într-un târziu băiețelul, privind la colegii lui care lucrau cu veselie.
— Atunci fă ceea ce iubești tu cel mai mult de Crăciun, îl sfătui blând doamna învățătoare.
Darius a rămas pe gânduri. Îi plăceau toate lucrurile legate de sărbătoare: zăpada, sania, brăduțul împodobit, cadourile. Dar cel mai mult iubea clipele în care mama și tata nu mai lucrau atât de mult, iar familia stătea împreună acasă, la masa de Crăciun.
— Iubesc când suntem toți acasă, împreună, spuse el cu un zâmbet timid.
— Atunci desenează-ți familia! îi răspunse cu căldură învățătoarea.
Și așa a făcut. Darius i-a desenat pe mama și pe tata alături de el, stând în fața bradului și zâmbind. Desenul era atât de frumos, încât colegii s-au strâns în jurul lui, l-au lăudat și i-au admirat lucrarea.
Când toți copiii au terminat, au făcut câte o găurică în ornamente, au trecut prin ea o panglică și le-au atârnat pe ramurile bradului. Doamna învățătoare a aprins luminițele, iar brăduțul s-a transformat într-o adevărată magie: decorațiunile colorate străluceau ca niciodată. Era cel mai frumos brad din școală, pentru că era împodobit cu lucrări făcute din imaginația și dragostea copiilor.
— Uitați-vă câte lucruri minunate ați creat! Fiecare decorațiune este unică, la fel ca fiecare dintre voi. Și faptul că v-ați ajutat unii pe alții face totul și mai frumos. Sunt sigură că Moș Crăciun va fi foarte mândru de voi și vă va aduce daruri minunate, îi lăudă doamna învățătoare.
Copiii au început să danseze și să cânte în jurul bradului, veseli și plini de emoție. Mara i-a șoptit lui Darius:
— Asta e cea mai frumoasă zi din lume!
Darius a zâmbit mulțumit. Fiecare ornament era special, dar împreună alcătuiau o poveste magică. În acea zi, magia Crăciunului prinsese cu adevărat viață în clasa lor.
