În grădina verde plină nu doar de flori, ci și de tot felul de insecte, trăia un gândăcel mic pe nume Niky. Era un gândăcel mic cu aripi strălucitoare și cu corpul maroniu. În ciuda mărimii lui mici, avea vise mari și îi plăcea să descopere fiecare colțișor al grădinii în care trăia.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți de fetița cu părul castaniu pe nume Vilma, a cărei timp la grădiniță s-a terminat? Era începutul lunii septembrie și fetița avea în față o zi mare. Era prima zi de școală. Vilma era veselă și curajoasă, dar de școală îi era puțin frică, pentru că nu cunoștea pe nimeni acolo.
Continuați să citiți →
Începea școala. Și astfel sa terminat nu doar vacanța de vară însorită și plină de distracție, ci și vremurile de grădiniță ale micuței Vilma. Vilma era o fetiță veselă și curajoasă, dar de școală îi era frică. Fetița cu părul castaniu era tristă că a terminat grădinița. Avea acolo multe prietene și în fiecare zi era distracție.
Continuați să citiți →
A fost odată un miriapod pe nume Ionuț. Acest miriapod mic-micuț trăia pe o pajiște frumoasă, sub un copac mare, unde își făcuse o căsuță mică din petale de flori. Și știți de ce i se spune miriapod? Păi pentru că are o mulțime de piciorușe mici, unii au chiar și o sută!
Continuați să citiți →
La marginea junglei, unde copacii se ridicau până la cer și râurile se ascundeau printre copaci, trăia un crocodil pe nume Rex. Nu locuia chiar în junglă, ci casa lui era râul și mlaștina de la marginea junglei dese.
Continuați să citiți →
Pe țărmul mării strălucitoare trăia într-o căsuță mică un pescar cu familia lui. În fiecare zi se scula dis-de-dimineață și pleca pe marea cea largă să prindă pești. Uneori aducea acasă o grămadă de pești, alteori îi elibera și câteodată nu prindea nimic. Întotdeauna când pescarul se întorcea acasă seara, se așeza în fața casei și cosea plasa de pescuit – fie o repara pe cea veche, fie coasea una nouă.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță pe nume Liza. Mama ei avea o florărie în oraș și o lua adesea cu ea la muncă. De mică, Liza avusese o legătură specială cu florile și îi plăcea să își ajute mama. Și acasă aveau o grădină plină de flori pestrițe, dar preferatele fetiței erau florile de câmp, care creșteau pe pajiștea din spatele orașului.
Continuați să citiți →
Vara a luat încet locul domnișoarei primăvară și copiilor tocmai le-a început vacanța de vară. Străzile erau pline de raze de soare, râsete de copii și bucuria pentru sfârșitul anului școlar. Pe străzi s-au deschis și niște mici tarabe, pe care copiii le iubeau cel mai mult. Știți ce vindeau în ele?
Continuați să citiți →
În regatul de dincolo de munți și văi se înălța un castel frumos. În castel, pe lângă rege, locuiau și cele două fiice frumoase ale sale. Erau prințesele Elisabeta și Carolina. Carolina era mai mare și deșteaptă, avea părul castaniu frumos până în brâu.
Continuați să citiți →
Într-o noapte frumoasă de vară pe cer strălucea o steluță mică. Era cea mai mică, dar strălucea cel mai tare dintre toate. Această stea se numea Stela. Stela scânteia pe cerul întunecat ca cel mai frumos diamant. Dar într-o noapte această steluță mică a căzut. Și nu a căzut oriunde!
Continuați să citiți →
De mult, foarte de mult, când oamenii încă trăiau modest și slujeau regelui, căruia nu doar că îi erau credincioși, ci îl ajutau și cu recolta, trăia și pescarul bătrân. El, pe lângă piață, livra peștișori și regelui la castel și astfel câștiga monede de aramă în plus. Soția lui însă era bolnavă.
Continuați să citiți →
Sus pe cer, în fiecare dimineață ne întâmpină cea mai strălucitoare stea a noastră, cea mai aproape de oameni: Soarele. Această stea nu doar că ne trezește dimineața cu razele ei gâdilicioase, dar, în anotimpurile calde, precum primăvara înflorită și vara dogoritoare, ne încălzește plăcut sau chiar ne chinuie cu arșița sa.
Continuați să citiți →
Dragi copilași, doamna toamnă e deja aici și în jurul nostru zboară frunze colorate care apoi se așază încet pe pământ. Pe pajiști lucesc dovleci portocalii, iar în vânt simțim o adiere răcoroasă.
Continuați să citiți →
Dragii mei copii, vă mai amintiți povestea despre avionul pe nume Fulger? Avionul era mic de tot, dar își dorea foarte mult să poată zbura într-o zi sus în nori ca avioanele mari. Pe când zbura așa prin cer, pe aripa lui s-a așezat o mică rândunică pe nume Mimi. Mica rândunică își pierduse stolul în depărtare și aripioarele ei nu mai aveau putere să zboare. Avionul Fulger a hotărât să o ajute și s-o ducă la familia ei. Și așa a și fost.
Continuați să citiți →
Era o dimineață rece de decembrie, iar lumea de afară, dincolo de ferestre, era învelită într-o pătură albă de zăpadă sclipitoare. Era ziua dinaintea Ajunului, iar asta însemna doar un lucru: drumul spre Crăciun la străbunici.
Continuați să citiți →