Poveștile cu animale sunt printre cele mai populare. Animalele sunt drăguțe și în povești pot face multe lucruri. Aici vă așteaptă animale domestice, animale de pădure și animale de la zoo. Fiecare poveste este despre un animal, și nu sunt puține. Alegeți ce animal va fi astăzi eroul principal în povestea de noapte bună.
Departe de aici, într-o țară africană, trăiau câteva animale. Toate trăiau frumos împreună. Se ajutau reciproc. Era o mare familie de animale. În fiecare seară, toate animalele se adunau la o adăpătoare uriașă. Este ca un iaz mai mic, unde animalele beau apă și se răcoresc. Și acolo întotdeauna stau de vorbă împreună.
Continuați să citiți →
Într-o noapte frumoasă de vară pe cer strălucea o steluță mică. Era cea mai mică, dar strălucea cel mai tare dintre toate. Această stea se numea Stela. Stela scânteia pe cerul întunecat ca cel mai frumos diamant. Dar într-o noapte această steluță mică a căzut. Și nu a căzut oriunde!
Continuați să citiți →
De mult, foarte de mult, când oamenii încă trăiau modest și slujeau regelui, căruia nu doar că îi erau credincioși, ci îl ajutau și cu recolta, trăia și pescarul bătrân. El, pe lângă piață, livra peștișori și regelui la castel și astfel câștiga monede de aramă în plus. Soția lui însă era bolnavă.
Continuați să citiți →
„Acum?” „Nu, încă nu.” „Acum?” „Mai așteaptă puțin.” „Dar acum?” „Pregătește-te. Acum!” Și în acel moment, delfinul Flip a sărit din apă și imediat s-a scufundat din nou cu capul în valurile mării agitate. Și încă o dată și încă o dată.
Continuați să citiți →
Într-o grădină plină cu pomi fructiferi și flori înmiresmate trăia o mică omiduță pe nume Kiki. Era o omiduță drăgălașă, cu corpul verde presărat cu buline albe. Kiki adora razele calde ale soarelui și cel mai mult îi plăcea să se cațere pe flori, unde se încălzea stând pe o petală.
Continuați să citiți →
În valea sălciilor era un iaz mare. Trăiau în el mulți pești. Crapi și somni. Într-o duminică urma să aibă loc un mare eveniment în iaz. Trebuiau să eclozeze micii crapi. Ceilalți peștișori nu mai puteau aștepta.
Continuați să citiți →
În munții înalți, deasupra Văii Negre, locuia un grup de vulturi. Aveau cuiburile așezate aproape unul de celălalt și făceau totul împreună. Zburau mereu în grup deasupra văii — niciodată nu se despărțeau. Se numeau Vulturii de Neînvins. Erau un grup puternic, hotărât să stăpânească întreaga Vale Neagră și munții din jur.
Continuați să citiți →
Dragi copilași, doamna toamnă e deja aici și în jurul nostru zboară frunze colorate care apoi se așază încet pe pământ. Pe pajiști lucesc dovleci portocalii, iar în vânt simțim o adiere răcoroasă.
Continuați să citiți →
„Hapciu!“ se auzi în pădure. A fost un strănut atât de puternic, încât copacii s-au cutremurat. „Hapciu!“ după un moment s-a auzit și mai tare. „Hapciu!“ a bubuit pentru a treia oară.
Continuați să citiți →
A venit iarna. Un strat alb de zăpadă a acoperit totul din jur. Pe copaci s-a așternut o pătură proaspătă de zăpadă. Termometrul arăta temperaturi sub zero și pe ferestre se formau flori de gheață. O iarnă exact așa cum trebuie să fie. Toți copiii din sat se adunau pe dealul din apropiere pentru a-și încerca săniile. Boris s-a îndreptat și el spre deal.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată, dincolo de munți și văi se ascundea un regat mic. Se numea Regatul Lebedelor. Purta acest nume datorită unui lac frumos, care strălucea în mijlocul regatului ca cea mai strălucitoare piatră prețioasă. Micul lac regal era plin de lebede albe și frumoase. Și tocmai de aceea avea regatul un nume atât de măreț.
Continuați să citiți →
La fel cum este important pentru noi, oamenii, să comunicăm între noi, este foarte important și între animale. Și așa cum oamenii au multe tipuri de limbi, fiecare specie de animale are propriul său mod de a comunica.
Continuați să citiți →
Există păsări care iubesc iarna. Ele vin întotdeauna când ninge. Zăpada nu le deranjează deloc. Cu siguranță le-ai văzut. Sunt ciorile. Într-o iarnă, au venit și în satul nostru.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată, într-o pădure adâncă, un șoricel pe nume Miky. Căsuța lui mică și primitoare se afla chiar în trunchiul unui stejar bătrân. Acolo avea tot ce și-ar fi dorit un șoricel: un pătuț moale din mușchi și o cămară plină de bunătăți.
Continuați să citiți →
În camera băiețelului Mihai am găsi, pe lângă cărți, jucării sau animalele de pluș, și diferite figurine cu supereroi. Ele stăteau pe raft și zâmbeau la toată camera. Spiderman știa să tragă „pânzele de păianjen” din mână și să zboare, iar Superman știa să zboare după apăsarea unui buton și să scoată diverse sunete.
Continuați să citiți →