Când te uiți la cer, vezi cum norii se mișcă rapid. Nu este întâmplător. Ei sunt împinși de vânt. Uneori, vântul este atât de puternic încât norii par să alerge, iar alteori este atât de slab încât abia dacă mișcă o frunză. Dar de unde vine vântul? Și cine îl controlează? Se spune că spiridușii vântului zboară printre nori, împingându-i de colo-colo. Sunt mulți, dar oamenii nu îi pot vedea. Spiridușii se ascund la mari înălțimi, printre nori.
Continuați să citiți →Pacienta zâmbitoare și inteligentă Sara
Cu mult timp în urmă, la marginea orașului nostru, se afla o clădire mare, gri, cu multe ferestre și trei etaje. La prima vedere, părea tristă, dar era un loc plin de speranță – un spital pentru copii. Aici veneau copiii bolnavi, unii pentru tratamente scurte, alții pentru perioade mai lungi. Printre acești copii se afla și Sara, o fetiță cu părul negru, drept, cu un zâmbet cald, dar cu o inimă bolnavă.
Continuați să citiți →Cum știa Edita ce să facă
În oraș nu vezi multe animale. Mai degrabă întâlnești mașini, motociclete, trotinete, mulți oameni și copii care se joacă. Totuși, uneori, câte un animal sălbatic se stabilește și aici. De exemplu, în copaci, se pot vedea cuiburi de păsărele. Își aleg un copac înalt cu ramuri răsfirate și, cu răbdare, adună crenguțe și frunze pentru a-și construi un cuib solid. Un astfel de copac, unde locuiau câteva păsărele, se afla chiar în fața casei Editei.
Continuați să citiți →Cum a plecat Ionel în lume
Într-un sat mic și pitoresc trăia un băiețel pe nume Ionel. Purta mereu aceeași șapcă pe cap, avea genunchii juliți și mâinile murdare de joacă. Pe măsură ce creștea, învăța câte un meșteșug nou. Știa să coasă pantofi, să repare acoperișuri, să planteze copaci, să conducă un tractor sau să călărească un cal. Părea că nu există nimic ce nu ar putea face.
Continuați să citiți →Despre furnicuța Samuel
În mijlocul unei păduri adânci se afla un mic deal din ace de pin, crenguțe și pământ. Dacă te uitai cu atenție, părea că întreaga grămadă se mișcă. De fapt, era un mușuroi plin de furnici harnice. Acestea formau o familie mare care lucra împreună și se ajutau necontenit. Însă, lucrurile nu au fost mereu atât de armonioase.
Continuați să citiți →Fantoma Tania
Tania era o fetiță deosebită. Trăia printre fantome, fiind și ea o fantomă micuță și simpatică. Părul ei roșcat era mereu ciufulit, obrajii murdari, iar hainele păreau cusute din tot felul de bucăți colorate. La prima vedere, era evident că nu semăna cu ceilalți copii. Cu toate acestea, Tania își dorea din tot sufletul să-și facă prieteni printre copiii normali, chiar dacă mama și tatăl ei erau și ei fantome. Deși mergea la școală alături de alte fantome, era atrasă de lumea copiilor obișnuiți.
Continuați să citiți →Prima încercare lui Mili de a speria, până s-a speriat singur
Știți cine este un pitic de bloc? Eu sunt. Arăt ca un morman negru de blană cu ochi mari de pisică. Am gheare ascuțite, cu care noaptea zgârii mobila și picioarele care ies de sub plapumă. Sau, cel puțin, asta ar trebui să fac.
Continuați să citiți →Cum un unicorn a învins frica de legume
Pe o pajiște cu curcubeu trăia o familie de unicorni. Chiar lângă pajiște aveau un câmp cu morcovi, broccoli, conopidă, mazăre și alte legume pe care toți unicornii le mănâncă cu plăcere pentru a fi sănătoși. Toți, cu excepția celui mai mare unicorn și liderul turmei, care își spunea Dulcinel. Îi plăcea foarte mult dulciurile. Cel mai mult îi plăcea să se strecoare în oraș, unde copiii îl hrăneau cu bomboane, ciocolată și biscuiți. Când trebuia să mănânce legume acasă, refuza.
Continuați să citiți →Unicornul Ruela și noua ei casă
Salut! Mă numesc Ruela și sunt un unicorn. De fapt, sunt o fată unicorn. Astăzi mă mut cu noul meu stăpân într-o casă nouă. Este un vrăjitor care are deja doi unicorni în pădurea sa magică. Abia aștept să-i întâlnesc! Sunt sigură că ne vom împrieteni imediat și vom deveni o echipă grozavă.
Continuați să citiți →Lupul și stârcul
A fost odată un lup temut de toate animalele din pădure. Lupul era un vânător feroce și nimeni nu îndrăznea să se apropie de el. Într-o zi, după ce a devorat un iepure, un os i s-a blocat în gât. Oricât a încercat, nu a reușit să-l scoată. Disperat, a început să strige după ajutor, dar niciun animal nu s-a încumetat să-l ajute, de teamă să nu fie următoarea victimă.
Continuați să citiți →Vulpea și strugurii
A fost odată o vulpe care, de obicei, se bucura de orice găsea. Într-o zi, trecând pe lângă o vie, a zărit niște struguri mari și frumoși, care tocmai se coceau. Boabele lor pline și lucioase îi făceau poftă doar privindu-le.
Continuați să citiți →Iepurele și țestoasa
Într-o pădure trăiau un iepure și o țestoasă. Iepurele se lăuda mereu că este cel mai rapid animal din întreaga pădure, în timp ce țestoasa era cunoscută drept cea mai lentă. Adesea, iepurele o lua în derâdere:
Continuați să citiți →Leul și șoarecele
A fost odată un leu puternic, regele animalelor. Într-o zi, acesta dormea liniștit sub un copac, la umbră, când un șoricel mic i-a trecut peste cap. Șoricelul l-a gâdilat între mustăți, trezindu-l pe leu din somn. Furios, leul a sărit în picioare.
Continuați să citiți →Tauri și broaștele
Pe o pajiște verde, unde înfloreau multe flori frumoase, trăiau doi tauri. Și aceștia se luptau mereu, încercând să se alunge unul pe celălalt de pe pajiște. Animalele din jur le priveau lupta. Iepurii săreau de emoție, veverițele încurajau taurii din ramurile înalte ale copacilor, doar oile rumegau liniștite iarba și nu păreau prea interesate de luptă.
Continuați să citiți →Despre clopoțelul pentru pisică
Șoarecii din casă trăiau într-o frică constantă de pisică. De aceea, într-o zi, un tânăr șoricel a convocat toți șoarecii din zonă pentru a le prezenta planul său, pe care l-a conceput singur. Era un plan pentru a scăpa de frica de pisică.
Continuați să citiți →